ÎNAPOI LA CUPRINS

SIMŢURI DE GÂSCĂ SĂLBATICĂ

Toamna următoare, când veţi vedea gâştele sălbatice luând-o către sud pentru iernat şi zburând în formaţie de V, v-aţi putea gândi la descoperirile ştiinţei privind modul cum zboară gâştele. Când fiecare gâscă îşi mişcă aripile, ea creează un curent ascendent pentru pasărea imediat următoare. Zburând în formaţie de V, întregul stol măreşte raza de acţiune a zborului cu 71% faţă de cazul în care fiecare pasăre ar zbura pe cont propriu.

Oamenii care merg împreună în aceeaşi direcţie si au simţul comunitar pot ajunge la destinaţia care şi-au fixat-o mai repede şi mai uşor pentru că ei călătoresc împingându-se unul pe altul.

Atunci când o gâsca iese din formaţie, simte imediat rezistenta aerului şi intră rapid din nou în stol pentru a beneficia de curentul ascendent creat de pasarea din fata.

Dacă am avea acest simt al gâştelor, am rămâne în formaţie cu acei oameni care merg în aceeaşi direcţie cu noi.

Când gâsca din frunte oboseşte , ea intră înapoi în formaţie si o alta îi ia locul în frunte.

Este de bun simt să cedezi locul atunci când ai o slujba solicitanta, fie că e vorba de oameni sau de gâşte care zboară spre iernat.

Gâştele din spate gâgâie pentru a le încuraja pe cele din faţă să menţină viteza.

In sfârşit şi acest mesaj este important: dacă o gâscă se îmbolnăveşte sau este doborâtă de o împuşcătura şi iese din formaţie, alte două gâşte o însoţesc şi coboară cu ea pe pământ pentru a-i oferi ajutor şi protecţie. Acele doua gâşte stau cu gâsca bolnavă sau rănită până când poate zbura din nou sau până când moare; şi numai atunci pleacă singure sau cu o altă formaţie pentru a prinde din urma stolul lor.

Dacă am avea simţurile gâştelor, ne-am sprijini unul pe altul aşa cum fac ele.

ÎNAPOI LA CUPRINS